Iasul cultural

Iaşul reprezintă în cultura României un loc de excepţie, atât prin tradiţie, cât şi prin existenţa unor instituţii de cultură şi artă de valoare naţională şi internaţională, cum ar fi: Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Filarmonica „Moldova”, Opera Română, Academia de arte „George Enescu”, Teatrul pentru copii şi tineret „Luceafărul”, Complexul muzeal „Moldova” (cu sediul în Palatul Culturii) şi Muzeul literaturii române (ambele cu un număr impresionant de muzee, case memoriale, situri istorice şi arheologice de faimă europeană şi mondială), numeroase monumente arhitectonice şi de cult (Biserica „Trei Ierarhi” – ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, Biserica „Sfântul Nicolae” – ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mânăstirile „Cetăţuia”, „Galata”, „Golia”, „Frumoasa”, ridicate de alţi importanţi domnitori ai Moldovei, Catedrala Mitropolitană – unul din cele mai mari lăcaşuri de cult ortodox din România etc.).

Prestigiosul patrimoniu cultural,istoric şi artistic al judeţului, tezaurul folcloric şi etnografic au constituit din totdeauna atracţii turistice pentru vizitatorii din ţară şi străinătate. Activitatea turistică este susţinută, de asemenea, de cele 63 structuri de primire turistică (cu o capacitate de cazare de cca. 3000 locuri–în anul 2004), cu multiple posibilităţi de dezvoltare şi diversificare.

O prezentare a Iaşului, oricât de succintă, nu poate să nu cuprindă celebrele cuvinte ale marelui istoric Nicolae Iorga: „Sînt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decît oriunde... În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mîndrie, capitala Moldovei”.

Martie,Martisor,8 Martie

Cultura romaneasca prezerva cu grija memoria stramosilor ei, astfel ca printre cele patru mituri importante ale romanilor il vom intalni alaturi de "Miorita" si pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind in stransa legatura cu data de 1 Martie si cu martisorul.

Romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie.
1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia. Sarbatoarea este de fapt apriori timpurilor crestine, iar Dochia este un personaj pagan.
Traditia martisorului este o mostenire de la stramosii nostrii romani. Cuvantul "martisor" are origini latine si este numele popular al lunii martie.
Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii. La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii.
In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta si inmormantaMartisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze.
In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare. Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.
Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.

Istoricii spun ca 8 martie actul,"Ziua Mamei" isi are originile in festivalul dedicat mamei zeilor Rhea, tinut in Grecia Antica. Zeita pamantului Rhea era sotia lui Cronos, zeul timpului si mama tuturor zeilor si zeitelor din Olimp. De asemenea, in Roma, Cybele mama zeilor era venerata inca din anii 250 IH. Sarbatoarea era cunoscuta sub denumirea de Hilaria si tinea trei zile, de pe data de 15 martie pana pe 18 martie.

Cele 7 minuni ale Iasului

1. Palatul Culturii
2. Catedrala mitropolitana ortodoxa
3. Catedrala catolica
4. Teatrul National "Vasile Alecsandri"
5. Muzeul literaturii-Casa "Pod Pogor"
6. Manastirea Golia
7. Universitatea " Alexandru Ioan Cuza"

Jurnal de lectura

Marin Preda
-Jurnal intim-

Mi-am dorit intotdeauna sa stiu si ceea ce gandesc artistii, daca au o viata normala sau sunt preocupati doar de a crea. In viziunea mea, scriitorului, ca om, nu i se acorda o importanta colosala asemeni creatiei sale, in umbra caruia se pierde, dar nu total. Jurnalul intim este raspunsul la intrebarea mea, e singura sansa de a "cunoaste direct" si nu prin prisma operei, artistul, viata acestuia.Nu stiam ce jurnal as putea lectura,dar in final, m-am hotarat asupra celui al lui Marin Preda.Am fost impresionata de faptul ca Marin Preda citandu-l pe marele exeget, G.Calinescu, marturiseste:" a scrie un jurnal intim cu scopul de a-l da publicitatii e un nonsens.Publicarea unui jurnal e treaba posteritatii,scrierea lui e o necesitate intima,dovedita de insasi marturisirile facute de el",caci,"in jurnal apar adesea",sustine Preda,"evenimente monotone si disproportionate ca interes si care nu pot fi pe deplin intelese decat de cei implicati in ele,asa cum numai marinarii unui vas ar intelege ceea ce este trecut in jurnalul de bord al navei de catre comandant.Daca nava se scufunda sau trece printr-o mara primejdie,toate acele amanunte de bord pot capata un sens adanc."
Utilitatea jurnalului este aceea de a-l ajuta pe autor sa iasa din criza teribila in care a intrat din doua motive marturisite explicit:nervoza si despartirea de o femeie, pe care, hotarat o iubise,si anume Aurora Cornu. Marin Preda structureaza jurnalul in trei parti,a treia parte intitulandu-se "Jurnal foarte intim", si doua jurnale de atelier sau doua dosare de creatie,privind romanul care l-a chinuit foarte mult "Risipitorii" si dosarul "Delirului",roman cu impact istoric si politic.
In partea a doua a jurnalului"personajului"i-am putea contura un scurt portret astfel:om incoltit de nelinisti,dornic de a primi furios si cu dispret ideea mortii,in fine,idealul sau e sa invinga prin exercitiul analizei lucide,criza morala,boala prin care trece si posibilitatea despartirii de Aurora."Orice gand de viitor imi aminteste de esecul actualei mele legaturi cu Aurora.Deci, numai scrisul ma poate salva de toate,numai conversatia aceasta intima cu lumea poate sa aduca uitare si seninatate in inima mea."El isi pune intreaga speranta de posibilitate de revenire in scris.Nu se simte bolnav cand scrie;scrie cu pasiune.Se simte vulnerabil in viata si se agata de ideea salvatoare a creatiei:"in literatura,in creatie,acolo se afla domnia sufletului meu".Se teme de singuratate si isi pune toata nadejdea in opera literara.
In jurnalul foarte intim,scriitorul noteaza fazele bolii,micile intamplari cotidiene;pagini subiective despre moartea tatalui,date pe care le foloseste ulterior in romanul "Morometii."Reuseste sa se desparta de Aurora si are alaturi de el pe Eta.Bolnavul se gandeste in continuare la literatura lui;idealul sau e sa ajunga sa lucreze "cu pasiune franata si rece."
Consider ca citirea acestui jurnal mi-a fost de mare ajutor in a afla raspunsul la intrebarea ce ma macina de atata timp;am realizat ca scriitori au asemeni noua, o viata intima si ca sunt oameni normali, cu o pasiune puternica de a crea.La fel cum fiecare dintre noi avem diverse preocupari,scriitorii isi pun in valoare talentul cu care sunt inzestrati,spre a concepe opere mirifice.Jurnalul lui Marin Preda este o creatie interesanta;odata patrunsa in acest univers mi-a fost greu sa revin la realitatea obiectiva in care traim.Doream sa aflu cat mai multe despre viata de zi cu zi pe care o traia,care erau sursele de inspiratie pe care le valorifica si daca dorinta de a scrie il manipula/daca scria fara intrerupere.A fost o experienta neimapomenita,care mi-a invins marea curiozitate.