Cele 7 minuni ale Iasului

1. Palatul Culturii
2. Catedrala mitropolitana ortodoxa
3. Catedrala catolica
4. Teatrul National "Vasile Alecsandri"
5. Muzeul literaturii-Casa "Pod Pogor"
6. Manastirea Golia
7. Universitatea " Alexandru Ioan Cuza"

Jurnal de lectura

Marin Preda
-Jurnal intim-

Mi-am dorit intotdeauna sa stiu si ceea ce gandesc artistii, daca au o viata normala sau sunt preocupati doar de a crea. In viziunea mea, scriitorului, ca om, nu i se acorda o importanta colosala asemeni creatiei sale, in umbra caruia se pierde, dar nu total. Jurnalul intim este raspunsul la intrebarea mea, e singura sansa de a "cunoaste direct" si nu prin prisma operei, artistul, viata acestuia.Nu stiam ce jurnal as putea lectura,dar in final, m-am hotarat asupra celui al lui Marin Preda.Am fost impresionata de faptul ca Marin Preda citandu-l pe marele exeget, G.Calinescu, marturiseste:" a scrie un jurnal intim cu scopul de a-l da publicitatii e un nonsens.Publicarea unui jurnal e treaba posteritatii,scrierea lui e o necesitate intima,dovedita de insasi marturisirile facute de el",caci,"in jurnal apar adesea",sustine Preda,"evenimente monotone si disproportionate ca interes si care nu pot fi pe deplin intelese decat de cei implicati in ele,asa cum numai marinarii unui vas ar intelege ceea ce este trecut in jurnalul de bord al navei de catre comandant.Daca nava se scufunda sau trece printr-o mara primejdie,toate acele amanunte de bord pot capata un sens adanc."
Utilitatea jurnalului este aceea de a-l ajuta pe autor sa iasa din criza teribila in care a intrat din doua motive marturisite explicit:nervoza si despartirea de o femeie, pe care, hotarat o iubise,si anume Aurora Cornu. Marin Preda structureaza jurnalul in trei parti,a treia parte intitulandu-se "Jurnal foarte intim", si doua jurnale de atelier sau doua dosare de creatie,privind romanul care l-a chinuit foarte mult "Risipitorii" si dosarul "Delirului",roman cu impact istoric si politic.
In partea a doua a jurnalului"personajului"i-am putea contura un scurt portret astfel:om incoltit de nelinisti,dornic de a primi furios si cu dispret ideea mortii,in fine,idealul sau e sa invinga prin exercitiul analizei lucide,criza morala,boala prin care trece si posibilitatea despartirii de Aurora."Orice gand de viitor imi aminteste de esecul actualei mele legaturi cu Aurora.Deci, numai scrisul ma poate salva de toate,numai conversatia aceasta intima cu lumea poate sa aduca uitare si seninatate in inima mea."El isi pune intreaga speranta de posibilitate de revenire in scris.Nu se simte bolnav cand scrie;scrie cu pasiune.Se simte vulnerabil in viata si se agata de ideea salvatoare a creatiei:"in literatura,in creatie,acolo se afla domnia sufletului meu".Se teme de singuratate si isi pune toata nadejdea in opera literara.
In jurnalul foarte intim,scriitorul noteaza fazele bolii,micile intamplari cotidiene;pagini subiective despre moartea tatalui,date pe care le foloseste ulterior in romanul "Morometii."Reuseste sa se desparta de Aurora si are alaturi de el pe Eta.Bolnavul se gandeste in continuare la literatura lui;idealul sau e sa ajunga sa lucreze "cu pasiune franata si rece."
Consider ca citirea acestui jurnal mi-a fost de mare ajutor in a afla raspunsul la intrebarea ce ma macina de atata timp;am realizat ca scriitori au asemeni noua, o viata intima si ca sunt oameni normali, cu o pasiune puternica de a crea.La fel cum fiecare dintre noi avem diverse preocupari,scriitorii isi pun in valoare talentul cu care sunt inzestrati,spre a concepe opere mirifice.Jurnalul lui Marin Preda este o creatie interesanta;odata patrunsa in acest univers mi-a fost greu sa revin la realitatea obiectiva in care traim.Doream sa aflu cat mai multe despre viata de zi cu zi pe care o traia,care erau sursele de inspiratie pe care le valorifica si daca dorinta de a scrie il manipula/daca scria fara intrerupere.A fost o experienta neimapomenita,care mi-a invins marea curiozitate.

Targul de Carte

Vineri,20 aprilie 2007


La Palatul Culturii in perioada 18-22 aprilie,am aflat,de la doamna profesoara de limba romana,ca se va desfasura Targul de carte intitulat"Librex2007".Nu mai fusesem pana atunci la un astfel de targ si nu stiam ce evenimente vor avea loc.Cand am intrat in sala am fost placut impresionata de multimea de oameni care erau interesati de cartile scoase la vanzare.Curiosi,am pornit sa vedem ce fel de carti sunt acum la mare cautare,daca elevii sunt "in aceasta criza a lecturii",sau e doar un zvon si cam cat la suta din vizitatori sunt dornici intr-adevar,sa-si achizitioneze o noua carte,nu doar le rasfoiesc din lipsa de preocupare.Sincera sa fiu nu cred ca am vazut persoane de varsta mea,sau daca erau,erau intr-un numar destul de mic,sa-mi atraga atentia.La scurt timp a fost anuntata o lansare de carte:titlul "Castelul interior";autor Sfanta Tereza din Avila;invitat un preot catolic ce se numea Luca Bulgarini.Acesta ne-a introdus in lumea cartii,a carei tema era una religioasa,iar subiectul era constituit in jurul lui Iisus Hristos."Castelul interior"simbolizeaza de fapt, sufletul omului,care cuprinde sapte incaperi.Cartea ne invata sa ne autocunoastem si prin acte de buna credinta sa ne unim vointa cu cea a lui Hristos.Am ascultat cu mare atentie si consider ca discursul mi-a fost de folos,desi invitatul nu vorbea foarte bine limba romana,in crearea unei idei de ansamblu asupra universului operei.Am facut poze,am continuat sa vizitam targu,caci nu reusisem sa-l vedem in intregime,cap-coada si cand ne hotaram sa plecam,doua lansari de carte au fost anuntate,in acelasi timp.Fara sa ne gandim prea mult ne-am facut loc sa vedem despre ce este vorba.Volumul de versuri"Cavaler al Ordinului Vesniciei al carui autor este Shaul Carmel si romanul"Domnisoara",de Carol Feldman urmau a fi prezentate.Criticul Ioan Holban a fost cl care a introdus publicul spectator in minunata lume a celor doua carti.Desi nu sunt autori cunoscuti de mine,chiar daca-mi sunt contemporani,d-nul Holban a reusit sa-mi trezeasca curiozitatea si sa ma impresioneze cu discursul sau.Volumul de versuri,care da impresia ca ar avea o tema religioasa,se dezvolta "sub forma unor cercuri concentrice"si se aseamana cu Psalmii lui David,sustinea Ioan Holban.Tema cartii este,de fapt cea a cuplului si are o oarecare lagatura cu divinitatea.Cea de-a doua carte,si anume romanul"Domnisoara"reliefeaza o fermecatoare poveste de dragoste "asemanatoare romanului Romeo si Julieta"(Ioan Holban),arta principala fiind evocarea.Dupa terminarea discursului am plecat multumiti,caci,dupa parerea mea a fost o experienta placuta si nu o pierdere de timp.

Realitatea cartii-Realitatea filmului

-MOARA CU NOROC-
ANA



Una din nuvelele romanesti reprezentative,in care predomina preocuparea de a crea caractere puternice,cu o viata interioara complexa,bine conturata este "Moara cu noroc",a carei autor este Ioan Slavici.Am optat pentru aceasta creatie,motivul fiind faptul ca am fost impresionata profund de destinele personajelor prinse in aceasta"moara" care le-a provocat o moarte tragica.
"Moara cu noroc" dezvolta un conflict puternic sustinut pe ciocnirea de interese generate de puterea banului,care conduc,in cele din urma la instrainare.
Ca personaj,Ana,sotia lui Ghita,mi-a atras intr-un mod special atentia,ea ilustrand artistic,prin destinul sau tragic teza morala dupa care omul in viata trebuie sa aiba stapanire de sine,simtul masurii si echilibru in tot ceea ce intreprinde.Portretul fizic realizat de autor la inceputul nuvelei,"Ana era tanara si frumoasa,Ana era frageda si subtirica,Ana era sprintena si mladioasa",contureaza un model de frumusete feminina si precizeaza,poate,punctul de la care porneste tragedia vietii ei.Ea,in familie,intruchipeaza duiosia,caldura sufleteasca si tandretea ce innobileaza caminul.
Desi isi iubeste mult familia,Ana este cuprinsa treptat de vraja ce-l invaluia pe Lica,stapanul porcarilor,si simte o oarecare admiratie fata de acesta cu toate ca era casatorita.Femeia isi da seama ca sotul ei,de cand s-a imprietenit cu Lica s-a schimbat,ea empatizand foarte bine cu Ghita,deoarece ajunsese sa-l cunoasca indeajuns de mult.Ana incearca sa-l ajute pe Ghita si sufera profund,realizand ca Lica e un om rau,fiind capabila sa intuiasca profilul interior/geografia sufleteasca marcata malefic.
Sotia lui Ghita in aceasta lupta de recapatare a vechii sale familii,trece prin starea de motivatie,ea vrand cu orice pret sa reuseasca,se implica foarte mult emotional si nu numai,si,desi era optimista in ceea ce priveste intoarcerea pe calea cea buna a barbatului ei,totul,in final s-a dus de rapa.
Ana,intelege ca Ghita nu mai are cale de intoarcere,si desi la inceput,impinsa de sotul sau,apoi din dorinta de a-l recastiga,prin gelozie,ulterior din placere si razbunare,femeia va cadea in pacat,pierzand practic aceasta stapanire de sine.
Consider ca Ana are si ea partea sa de vina,dar vinovat pentru provocarea avalansei in care sunt prinse mai multe destine,este sotul ei,caci acesta a impins-o in bratele lui Lica.Autocontrolul era foarte important pentru ca ea sa-si pastreze onestitatea si constiiciozitatea in viata de familie,valori ce au o semnificatie aparte in lumea satului traditional romanesc.Pentru ca si-a inselat sotul,Ana a fost pedepsita prin moarte,o pedeapsa cam aspra,dupa parerea mea.
Spre deosebire de lumea cartii,universul filmului e putin mai diferit,in functie de cum interpreteaza regizorul anumite scene/actiuni/evenimente;trece totul prin prisma personala,nu exista libertate.Un alt aspect negativ ar fi faptul ca in film unele replici,importante sau nu,nu pot fi interpretate sau pur si simplu se omit.Din punctul meu de vedere,filmul influenteaza lectura,caci,abordarea regizorului/interpretarile proprii,ne starnesc un viu interes pentru realitatea cartii;dorim sa avem o viziune ampla asupra acestui univers mirific,care de fiecare data are o alta fata,mai captivanta,mai atractiva.Nu pot alege intre "Realitatea cartii"sau "realitatea filmului";intre ele exista o relatie stransa,ce nu poate fi rupta:cartea ne ofera o serie de amanunte/detalii,iar vizionarea filmului ne pune in fata acelasi "joc tragic"dintr-o alta perspectiva.

Sibiu-Capitala Europeana a Culturii 2007

Get your own Slide Show!




Programul Sibiu, capitalã culturalã europeanã 2007 este cel mai important proiect cultural organizat şi derulat în România, prin dimensiune, perioada de desfãşurare, impact de comunicare publicã.
Programul Sibiu, capitalã culturalã europeanã 2007 este un program prioritar al Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru a cãrui bunã organizare MCC a propus guvernului desemnarea prin Hotãrârea de Guvern 77/2005 a unor structuri operaţionale care sã asigure promovarea, planificarea şi sprijinirea activitãţilor culturale şi conexe ale Sibiului în 2007.
Dat fiind semnificaţia specialã a anului 2007 pentru integrarea României în UE, sprijinirea Asociaţiei Sibiu - capitalã culturalã europeanã 2007 şi a municipalitãţii Sibiului pentru organizarea şi desfãşurarea în bune condiţiuni şi cu rezultate deosebite a programului cultural al anului 2007 este un obiectiv pe care Ministerul Culturii şi Cultelor îl considerã onorant şi care trebuie sã devinã un program de importanţã naţionalã.
Ministerul Culturii şi Cultelor va asigura, cadrul de selecţie a proiectelor propuse de organizaţii, instituţii şi alţi actori culturali, prin mecanismele şi procedurile instituite, cu respectarea principiilor de funcţionare a competiţiei culturale.
În acest scop Miercuri 11.05.2005 s-a desfãşurat prima întâlnire a juriului central de selecţie, care are sarcina de a defini criteriile de evaluare a proiectelor culturale depuse pentru anul 2007 şi de a propune comisiile de expertizã pe domenii. Proiectele deja depuse vor fi evaluate în conformitate cu criteriile stabilite de juriu, de câtre comisii de 3 experţi pe domenii de specific cultural. În funcţie de rezultatele obţinute prin aceastã primã triere a proiectelor, vor urma şi alte apeluri de depunere de proiecte. De asemenea se vor solicita oferte de organizare pentru teme precise de manifestãri culturale, care vor fi definite de câtre Asociaţia Sibiu - capitalã culturalã europeanã 2007.
Pe de altã parte, Agenţia de strategii guvernamentale a considerat de asemenea cã Programul Sibiu, capitalã culturalã europeanã 2007 este un program prioritar în domeniul comunicãrii publice şi în cadrul strategiei de aderare şi alocã în acest an fonduri pentru susţinerea campaniei de comunicare a programului.Capitalele culturale europene sunt organizate începând cu 1985 şi din 2007 ele vor cupla câte un oraş din ţãrile Europei occidentale cu câte un oraş din ţãrile central şi est europene. România, prin desemnarea Sibiului în 2007, este prima ţarã care participa astfel la o înfrãţire culturalã europeanã. Bulgaria, partenerul nostru de aderare, este programatã pentru 2017.
Din constatãrile de pânã acum, impactul organizãrii capitalei culturale europene este pentru promovarea oraşului superior celui obţinut prin gãzduirea unui campionat european sau a unei expoziţii mondiale.
Bugetele alocate programului cultural se situeazã între cca. 6 şi 60 Mil. Euro reprezentând în medie 2/3 din bugetele de operare ale anului Capitalei culturale europene, ce se ridica în medie la cca. 32 Mil. Euro. Bugetele totale ale lucrãrilor de infrastructurã culturalã şi edilitarã, a dotãrilor şi activitãţilor conexe, au depãşit pentru majoritatea capitalelor culturale europene cifra de 50 Mil. de Euro, cu o medie de 70 de milioane de euro.

Anu Nou - Prilej de bucurie

In traditiile sarbatorilor de iarna, in sanul familiei, este mult basm, poezie si dragoste. Cine vrea sa cunoasca sufletul romanului, sa intre in casa lui, mai ales iarna. Va vedea atunci cum el se inchina cu fata la Rasarit, de unde vine lumina, isi face semnul crucii inainte si dupa mancare, sau cum inainte de a taia painea femeia face peste ea, cu cutitul semnul crucii de trei ori. Suntem un popor bogat spiritual. Multe traditii si obiceiuri de o rara frumusete si de o deosebita valoare spirituala, sunt concentrate in jurul celor doua mari sarbatori de iarna: Craciunul, adica Nasterea Domnului Hristos si Anul Nou. Am mostenit de la stramosii nostrii Romani sarbatoarea Anului Nou impodobita cu o multime de datini. La acestea s-au adaugat poezia si legendele pastorilor Daci din Muntii CarpatAproape toate datinile romanesti de iarna sunt intre 20 Decembrie si 8 Ianuarie. La 20 Decembrie, in ziua Sfantului Ignatie, Episcopul Antiohiei, romanii taie porcii. Se taiau porci si inainte de venirea lui Hristos, tot in aceasta vreme. Dar stramosii nostrii aduceau acest sacrificiu zeului Saturn. Crestinii de acum il taie pentru indestularea gospodariilor si pentru veselia zilelor de sarbatori. Intraţi în febra pregătirilor de Anul Nou, oamenii aleargă după costumaţii de gală, casele se decorează cât mai savant, iar petrecăreţii nu uită să-şi facă o provizie consistentă de petarde şi artificii pentru a celebra sosirea unui nou an. Suntem atât de obişnuiţi cu toată această nebunie, încât nimeni nu se mai întreabă de ce facem anumite gesturi în noaptea de Revelion. Fiecare se simte dator să respecte fel de fel de tradiţii, învăţate de la părinţi şi bunici, dar care, în multe cazuri, au în spate o istorie milenară.Mai mult sau mai puţin conştienţi, în noaptea de Anul Nou repetăm ritualuri moştenite încă din antichitate, care au rezistat peste timp, chiar dacă unele s-au mai modificat, iar semnificaţiile ne scapă. Forţa tradiţiei este atât de mare încât chiar şi cei care de regulărâd de superstiţiile băbeşti nu prea se încumetă să nu ţină cont de ele.
Cam peste tot in lume, practica obisnuita in Ajunul Anului Nou, dar si in noaptea de Anul Nou este sa se petreaca si, la miezul noptii, sa se bea sampanie. In multe culturi si in orase ca Berlin, New York, Sydney, Londra, Paris, Rio de Janeiro, Toronto, Praga si Tokyo, artificiile si zgomotele produse cu ajutorul diverselor obiecte fac parte integranta din spiritul acestei sarbatori. Ajunul Anului Nou este declarat zi nelucratoare in multe tari, printre care Australia, Argentina, Brazilia, Grecia, Noua Zeelanda, Filipine si Venezuela. Bebelusilor nascuti pe data de 1 ianuarie li se ofera „premii“, constand in lapte praf, paturi, scutece sau suzete.
l ianuarie - Anul Nou, Sf. Vasile, Sân-VasâiEste prima zi a anului si de aceea are o mare încarcatura magica.Exista multe practici si ritualuri prin care oamenii încearca sa-si stabileasca sau sa influenteze un destin fast în anul care începe, pentru ei, pentru cei apropiati lor, pentru recoltele viitoare si chiar si pentru animalele din gospodarie.Plugusorul, Semanatul, Plugul cel mare, Vasilca, Sorcova, Colindele Sf. Vasile sunt traditii întâlnite în toate zonele tarii, obiceiuri încarcate de "magia primei zile" si bazate pe urari de bunastare si fericire. Acestei zile i se mai spune si Craciunul mic pentru ca, în traditia populara, se spune ca Vasile ar fi fost numele pe care l-ar fi primit la nastere Mântuitorul, Iisus fiind numele pe care 1-a primit odata cu taina botezului.Aceasta este si ziua în care este pomenit Sf. Vasile cel Mare care a trait în Capadocia.
RomâniaLa romani, obiceiurile sunt, fara indoiala, manifestari pitoresti folclorice, mari spectacole. Ele cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare. Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda inseamna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant in ciclul Anului Nou. In satele hunedorene din zona Orastiei, vestea Nasterii Domnului in ieslea sfanta este purtata pe ulite de ceata de calusari colindatori in larma de zurgalai, tropote si strigaturi. Sunt feciori in costume nationale cu camasa cusuta cu negru, in motive sobre, pline de rafinament, si poale incretite, cu cioareci de lana alba, stransi pe picior, cojoc alb, zurgalai, prinsi sub genunchi de o banda cu ciucuri tricolori, lungi pana la glezne, iar pe cap poarta o caciula neagra de miel impodobita cu pana de fazan sau de paun. In dimineata Anului Nou, copiii obisnuiesc sa mearga cu Sorcova si cu Semanatul. Obiceiul Sorcovei este mai cunoscut in Muntenia, dar il regasim raspandit si in restul tarii. El este practicat de copii de la 3-4 ani pana la 12-13 ani. Exista zone ale tarii unde cu Sorcova merg numai baietii, iar in altele numai fetele. Adesea copiii merg cate doi, alteori merge doar unul singur, colindåndu-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugusorul cum i se spune in popor, este un stravechi obicei agrar prin excelenta, care se practica si azi mai cu seama in Moldova. In ajunul Anului Nou, in multe locuri, chiar in ziua de Anul Nou, ceata de uratori formata din doi pana la douazeci de flacai sau barbati insurati de curand,pleaca din casa in casa sa ureze cu Plugusorul sau sa “haiasca”, cum se spune in Moldova. Cu Plugusorul ureaza astazi si copiii.