Marin Preda
-Jurnal intim-
Mi-am dorit intotdeauna sa stiu si ceea ce gandesc artistii, daca au o viata normala sau sunt preocupati doar de a crea. In viziunea mea, scriitorului, ca om, nu i se acorda o importanta colosala asemeni creatiei sale, in umbra caruia se pierde, dar nu total. Jurnalul intim este raspunsul la intrebarea mea, e singura sansa de a "cunoaste direct" si nu prin prisma operei, artistul, viata acestuia.Nu stiam ce jurnal as putea lectura,dar in final, m-am hotarat asupra celui al lui Marin Preda.Am fost impresionata de faptul ca Marin Preda citandu-l pe marele exeget, G.Calinescu, marturiseste:" a scrie un jurnal intim cu scopul de a-l da publicitatii e un nonsens.Publicarea unui jurnal e treaba posteritatii,scrierea lui e o necesitate intima,dovedita de insasi marturisirile facute de el",caci,"in jurnal apar adesea",sustine Preda,"evenimente monotone si disproportionate ca interes si care nu pot fi pe deplin intelese decat de cei implicati in ele,asa cum numai marinarii unui vas ar intelege ceea ce este trecut in jurnalul de bord al navei de catre comandant.Daca nava se scufunda sau trece printr-o mara primejdie,toate acele amanunte de bord pot capata un sens adanc."
Utilitatea jurnalului este aceea de a-l ajuta pe autor sa iasa din criza teribila in care a intrat din doua motive marturisite explicit:nervoza si despartirea de o femeie, pe care, hotarat o iubise,si anume Aurora Cornu. Marin Preda structureaza jurnalul in trei parti,a treia parte intitulandu-se "Jurnal foarte intim", si doua jurnale de atelier sau doua dosare de creatie,privind romanul care l-a chinuit foarte mult "Risipitorii" si dosarul "Delirului",roman cu impact istoric si politic.
In partea a doua a jurnalului"personajului"i-am putea contura un scurt portret astfel:om incoltit de nelinisti,dornic de a primi furios si cu dispret ideea mortii,in fine,idealul sau e sa invinga prin exercitiul analizei lucide,criza morala,boala prin care trece si posibilitatea despartirii de Aurora."Orice gand de viitor imi aminteste de esecul actualei mele legaturi cu Aurora.Deci, numai scrisul ma poate salva de toate,numai conversatia aceasta intima cu lumea poate sa aduca uitare si seninatate in inima mea."El isi pune intreaga speranta de posibilitate de revenire in scris.Nu se simte bolnav cand scrie;scrie cu pasiune.Se simte vulnerabil in viata si se agata de ideea salvatoare a creatiei:"in literatura,in creatie,acolo se afla domnia sufletului meu".Se teme de singuratate si isi pune toata nadejdea in opera literara.
In jurnalul foarte intim,scriitorul noteaza fazele bolii,micile intamplari cotidiene;pagini subiective despre moartea tatalui,date pe care le foloseste ulterior in romanul "Morometii."Reuseste sa se desparta de Aurora si are alaturi de el pe Eta.Bolnavul se gandeste in continuare la literatura lui;idealul sau e sa ajunga sa lucreze "cu pasiune franata si rece."
Consider ca citirea acestui jurnal mi-a fost de mare ajutor in a afla raspunsul la intrebarea ce ma macina de atata timp;am realizat ca scriitori au asemeni noua, o viata intima si ca sunt oameni normali, cu o pasiune puternica de a crea.La fel cum fiecare dintre noi avem diverse preocupari,scriitorii isi pun in valoare talentul cu care sunt inzestrati,spre a concepe opere mirifice.Jurnalul lui Marin Preda este o creatie interesanta;odata patrunsa in acest univers mi-a fost greu sa revin la realitatea obiectiva in care traim.Doream sa aflu cat mai multe despre viata de zi cu zi pe care o traia,care erau sursele de inspiratie pe care le valorifica si daca dorinta de a scrie il manipula/daca scria fara intrerupere.A fost o experienta neimapomenita,care mi-a invins marea curiozitate.
-Jurnal intim-
Mi-am dorit intotdeauna sa stiu si ceea ce gandesc artistii, daca au o viata normala sau sunt preocupati doar de a crea. In viziunea mea, scriitorului, ca om, nu i se acorda o importanta colosala asemeni creatiei sale, in umbra caruia se pierde, dar nu total. Jurnalul intim este raspunsul la intrebarea mea, e singura sansa de a "cunoaste direct" si nu prin prisma operei, artistul, viata acestuia.Nu stiam ce jurnal as putea lectura,dar in final, m-am hotarat asupra celui al lui Marin Preda.Am fost impresionata de faptul ca Marin Preda citandu-l pe marele exeget, G.Calinescu, marturiseste:" a scrie un jurnal intim cu scopul de a-l da publicitatii e un nonsens.Publicarea unui jurnal e treaba posteritatii,scrierea lui e o necesitate intima,dovedita de insasi marturisirile facute de el",caci,"in jurnal apar adesea",sustine Preda,"evenimente monotone si disproportionate ca interes si care nu pot fi pe deplin intelese decat de cei implicati in ele,asa cum numai marinarii unui vas ar intelege ceea ce este trecut in jurnalul de bord al navei de catre comandant.Daca nava se scufunda sau trece printr-o mara primejdie,toate acele amanunte de bord pot capata un sens adanc."
Utilitatea jurnalului este aceea de a-l ajuta pe autor sa iasa din criza teribila in care a intrat din doua motive marturisite explicit:nervoza si despartirea de o femeie, pe care, hotarat o iubise,si anume Aurora Cornu. Marin Preda structureaza jurnalul in trei parti,a treia parte intitulandu-se "Jurnal foarte intim", si doua jurnale de atelier sau doua dosare de creatie,privind romanul care l-a chinuit foarte mult "Risipitorii" si dosarul "Delirului",roman cu impact istoric si politic.
In partea a doua a jurnalului"personajului"i-am putea contura un scurt portret astfel:om incoltit de nelinisti,dornic de a primi furios si cu dispret ideea mortii,in fine,idealul sau e sa invinga prin exercitiul analizei lucide,criza morala,boala prin care trece si posibilitatea despartirii de Aurora."Orice gand de viitor imi aminteste de esecul actualei mele legaturi cu Aurora.Deci, numai scrisul ma poate salva de toate,numai conversatia aceasta intima cu lumea poate sa aduca uitare si seninatate in inima mea."El isi pune intreaga speranta de posibilitate de revenire in scris.Nu se simte bolnav cand scrie;scrie cu pasiune.Se simte vulnerabil in viata si se agata de ideea salvatoare a creatiei:"in literatura,in creatie,acolo se afla domnia sufletului meu".Se teme de singuratate si isi pune toata nadejdea in opera literara.
In jurnalul foarte intim,scriitorul noteaza fazele bolii,micile intamplari cotidiene;pagini subiective despre moartea tatalui,date pe care le foloseste ulterior in romanul "Morometii."Reuseste sa se desparta de Aurora si are alaturi de el pe Eta.Bolnavul se gandeste in continuare la literatura lui;idealul sau e sa ajunga sa lucreze "cu pasiune franata si rece."
Consider ca citirea acestui jurnal mi-a fost de mare ajutor in a afla raspunsul la intrebarea ce ma macina de atata timp;am realizat ca scriitori au asemeni noua, o viata intima si ca sunt oameni normali, cu o pasiune puternica de a crea.La fel cum fiecare dintre noi avem diverse preocupari,scriitorii isi pun in valoare talentul cu care sunt inzestrati,spre a concepe opere mirifice.Jurnalul lui Marin Preda este o creatie interesanta;odata patrunsa in acest univers mi-a fost greu sa revin la realitatea obiectiva in care traim.Doream sa aflu cat mai multe despre viata de zi cu zi pe care o traia,care erau sursele de inspiratie pe care le valorifica si daca dorinta de a scrie il manipula/daca scria fara intrerupere.A fost o experienta neimapomenita,care mi-a invins marea curiozitate.
No comments:
Post a Comment