Thursday, January 11, 2007

Anu Nou - Prilej de bucurie


In traditiile sarbatorilor de iarna, in sanul familiei, este mult basm, poezie si dragoste. Cine vrea sa cunoasca sufletul romanului, sa intre in casa lui, mai ales iarna. Va vedea atunci cum el se inchina cu fata la Rasarit, de unde vine lumina, isi face semnul crucii inainte si dupa mancare, sau cum inainte de a taia painea femeia face peste ea, cu cutitul semnul crucii de trei ori. Suntem un popor bogat spiritual. Multe traditii si obiceiuri de o rara frumusete si de o deosebita valoare spirituala, sunt concentrate in jurul celor doua mari sarbatori de iarna: Craciunul, adica Nasterea Domnului Hristos si Anul Nou. Am mostenit de la stramosii nostrii Romani sarbatoarea Anului Nou impodobita cu o multime de datini. La acestea s-au adaugat poezia si legendele pastorilor Daci din Muntii CarpatAproape toate datinile romanesti de iarna sunt intre 20 Decembrie si 8 Ianuarie. La 20 Decembrie, in ziua Sfantului Ignatie, Episcopul Antiohiei, romanii taie porcii. Se taiau porci si inainte de venirea lui Hristos, tot in aceasta vreme. Dar stramosii nostrii aduceau acest sacrificiu zeului Saturn. Crestinii de acum il taie pentru indestularea gospodariilor si pentru veselia zilelor de sarbatori. Intraţi în febra pregătirilor de Anul Nou, oamenii aleargă după costumaţii de gală, casele se decorează cât mai savant, iar petrecăreţii nu uită să-şi facă o provizie consistentă de petarde şi artificii pentru a celebra sosirea unui nou an. Suntem atât de obişnuiţi cu toată această nebunie, încât nimeni nu se mai întreabă de ce facem anumite gesturi în noaptea de Revelion. Fiecare se simte dator să respecte fel de fel de tradiţii, învăţate de la părinţi şi bunici, dar care, în multe cazuri, au în spate o istorie milenară.Mai mult sau mai puţin conştienţi, în noaptea de Anul Nou repetăm ritualuri moştenite încă din antichitate, care au rezistat peste timp, chiar dacă unele s-au mai modificat, iar semnificaţiile ne scapă. Forţa tradiţiei este atât de mare încât chiar şi cei care de regulărâd de superstiţiile băbeşti nu prea se încumetă să nu ţină cont de ele.
Cam peste tot in lume, practica obisnuita in Ajunul Anului Nou, dar si in noaptea de Anul Nou este sa se petreaca si, la miezul noptii, sa se bea sampanie. In multe culturi si in orase ca Berlin, New York, Sydney, Londra, Paris, Rio de Janeiro, Toronto, Praga si Tokyo, artificiile si zgomotele produse cu ajutorul diverselor obiecte fac parte integranta din spiritul acestei sarbatori. Ajunul Anului Nou este declarat zi nelucratoare in multe tari, printre care Australia, Argentina, Brazilia, Grecia, Noua Zeelanda, Filipine si Venezuela. Bebelusilor nascuti pe data de 1 ianuarie li se ofera „premii“, constand in lapte praf, paturi, scutece sau suzete.
l ianuarie - Anul Nou, Sf. Vasile, Sân-VasâiEste prima zi a anului si de aceea are o mare încarcatura magica.Exista multe practici si ritualuri prin care oamenii încearca sa-si stabileasca sau sa influenteze un destin fast în anul care începe, pentru ei, pentru cei apropiati lor, pentru recoltele viitoare si chiar si pentru animalele din gospodarie.Plugusorul, Semanatul, Plugul cel mare, Vasilca, Sorcova, Colindele Sf. Vasile sunt traditii întâlnite în toate zonele tarii, obiceiuri încarcate de "magia primei zile" si bazate pe urari de bunastare si fericire. Acestei zile i se mai spune si Craciunul mic pentru ca, în traditia populara, se spune ca Vasile ar fi fost numele pe care l-ar fi primit la nastere Mântuitorul, Iisus fiind numele pe care 1-a primit odata cu taina botezului.Aceasta este si ziua în care este pomenit Sf. Vasile cel Mare care a trait în Capadocia.
RomâniaLa romani, obiceiurile sunt, fara indoiala, manifestari pitoresti folclorice, mari spectacole. Ele cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare. Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda inseamna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant in ciclul Anului Nou. In satele hunedorene din zona Orastiei, vestea Nasterii Domnului in ieslea sfanta este purtata pe ulite de ceata de calusari colindatori in larma de zurgalai, tropote si strigaturi. Sunt feciori in costume nationale cu camasa cusuta cu negru, in motive sobre, pline de rafinament, si poale incretite, cu cioareci de lana alba, stransi pe picior, cojoc alb, zurgalai, prinsi sub genunchi de o banda cu ciucuri tricolori, lungi pana la glezne, iar pe cap poarta o caciula neagra de miel impodobita cu pana de fazan sau de paun. In dimineata Anului Nou, copiii obisnuiesc sa mearga cu Sorcova si cu Semanatul. Obiceiul Sorcovei este mai cunoscut in Muntenia, dar il regasim raspandit si in restul tarii. El este practicat de copii de la 3-4 ani pana la 12-13 ani. Exista zone ale tarii unde cu Sorcova merg numai baietii, iar in altele numai fetele. Adesea copiii merg cate doi, alteori merge doar unul singur, colindåndu-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugusorul cum i se spune in popor, este un stravechi obicei agrar prin excelenta, care se practica si azi mai cu seama in Moldova. In ajunul Anului Nou, in multe locuri, chiar in ziua de Anul Nou, ceata de uratori formata din doi pana la douazeci de flacai sau barbati insurati de curand,pleaca din casa in casa sa ureze cu Plugusorul sau sa “haiasca”, cum se spune in Moldova. Cu Plugusorul ureaza astazi si copiii.